Tata

Semăn prea mult cu tata. Mi-au spus-o mulți și încă mi-o mai spun unii. Mă uit la el și văd pe zi ce trece cum părul i se albește. Mă uit la el și-l văd cum ne privește de multe ori cu nostalgie. Ar mai vrea să ne vadă de multe ori stânși cu toții la masă. Să povestim de toate și să ne mai și certe când din prea mult elan și zel pentru poveste mai scăpăm și povestim și câte o boacănă.

Tata nu are ochii mari, îi sunt mici ca ai mei,  are fruntea lată, bărbia rotunjită și degete mici. A fost încercat de multe ori și știu că nu s-a arătat niciodată; aflam asta de la mama care îi este aproape în orice moment și chiar după 24 de ani de căsnicie se privesc cu drag. Îi e dor să o ia în brațe, îi spune că e frumoasă și se mândrește cu ea.

De la tata am învățat dragostea. Iubesc timid, tăcut, dacă s-ar putea doar în șoaptă. Mi-e rușine s-o spun și cuvintele lasă uneori de dorit însă o pot dovedi mergând și până la capătul lumii.

Am învățat de la tata să iubesc oamenii. Am învățat să îi iubesc cu defecte, să cred în ei, să-i leg de inima mea. Să sper că oamenii se pot schimba.

El a fost acolo, mi-a călăuzit pașii. Rezemat cu un picior de zidul casei și mâinile împreunate mă petrecea cu privirea până mă pierdeam în zare pe drumul către școală și a făcut-o ani întregi până eram mare deja. Era acolo când am început să merg pe bicicletă, să înot. M-a învățat că „Nu te supăra frate” e un joc pentru învingători și nu există pierzători. Mi-a dat dragostea pentru cai, pentru libertate. Adoram pădurea, ciripitul păsărelelor. Mă plimbam cu tălpile goale în roua dimineților de vară și eram fascinată de toate poveștile pe care mi le spunea.

Am crescut. Îl văd rar dar abia aștept să se deschidă ușa aeroportului să-l pot strânge în brațe. El e acolo… și acum mă privește cu la fel de mare drag ca atunci când mă aștepta să vin de la școală parcă să mă întrebe de ce notă am luat azi.

Tata… mă uit la el și mă văd pe mine și parcă pe zi ce trece îmi dau seama cât de mult semăn cu tata. E un autoportret îmbinat în vise și trăiri, în nostalgie, lacrimi, zâmbete și mulțumire.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *