Nu mai aștepta. Construiește-ți visurile

Te-ai închis în tine și ai uitat că visai să schimbi lumea, în bine. Ai lăsat că să te înabușească forfota zilei, ai alergat prin viață. Ai așteptat atât de mult să crești, ai așteptat să mergi la școală, să chiulești prima oară, să simți adrenalina, să simți ca ai avut curajul să faci ceva diferit. Ai așteptat cu nerabdare prima dragoste, să simți acei flutri despre care vorbeau toate colegele tale. Ai dorit atât de mult acel moment în care să ieși pe ascuns, din casă, pentru un mic sărut și pentru o îmbrațișare care părea că îți desprinde picioarele de pe pământ și te duce să visezi. Să prinzi steaua ta norocoasă și să nu te mai întorci. Ai așteptat să ajungi la facultate, să ai colegi noi, să discutați lucruri mărețe, să aveți excursii împreună să vă faceți planuri despre un viitor mai bun, mai strălucit, să vă gândiți la căsătorie la cum trebuie să fie soțul/soția perfect/ă.

Ai alergat mereu, ai avut atât de multă energie că uneori te întrebi și tu cum de ai trecut atât de repede prin viață. Simți atât de mult entuziasm pentru momentele frumoase. Ai vrea uneori când te pui seara în pat, să poți derula timpul și să ajungi fix în momentele în care simțeai că lumea e doar a ta, toată.

Rememorând tot realizezi că ai și o parte de suflet care simte dezamăgirea. Simți că bucuria ce ți-a dat-o copilăria și adolescența a fost zguduită uneori de promisiuni deșarte, de oameni ce au pretins că ți-au dat tot și te-au lăsat în beznă. Simți că unii ți-au furat șanse, au adus în sufletul tău frica și îndoiala.

Începi să vrei să încetinești tot, să rememorezi și parcă simți că ai pierdut energie, că ai irosit anumite momente. Simți că visele tale se schimbă. Începi să te întrebi unde ți-ai pierdut inocența, de ce ai început să visezi mai puțin, de ce nu mai vezi bunătatea din oameni și te găsești privind doar la defecte. Începi să vezi că bucuria ta nu mai constă în lucruri mici, nu mai ține de oameni sau lucruri, ține de calitatea momentelor.

Încă mai ai timp să schimbi ceva. Ai timp să te regăsești pe tine, să cauți în interiorul tău inocența. De azi, poți începe să privești oamenii din nou cu drag. Nu cunoști povestea nimănui în întregime. Nu știi ce lupte duce în interiorul lui dar poți să nu-i provoci o apăsare și mai mare.

Lasă să iasă din tine dornța de ai ajuta și pe celalți, nu toți au șansa ta. Nu toți au sănătatea ta. Nu toți au părinții alături. Sunt mulți, prea mulți cei care poartă în ei povești nespuse. Fii un prieten, fă-ți timp, lucrurile bune aduc beneficiu sufletului.

Am devenit prea egoiști, ne înconjură doar de oameni aleși pe sprânceană, oameni care să ne aducă și anumite beneficii. Lăsăm de prea multe ori sinceritatea la ușă, ne punem aceași mască și facem bilanț fiecărei zile, realizând că ne-am ales din nou cu aceeași monotonie. Avem aceleași scuze, fiind copleșiți de aceeași oboseală, mereu plictisiți și fără timp.

Adună-ți bucuria ce o aveai în suflet încă din copilărie, șterge praful ce s-a așezat pe sertarele inimii tale, deschide larg fereastra sufletului și fă lumea mai fericită aducând zâmbete. Nu mai permite răutăților să te așeze într-o stare de incertitudine. Nu poți să știi, ce prietenii adevărate se pot naște. Nu poți să știi, pentru cine ai reușit să fii o rază de soare azi, în sufletul cui ai plantat speranță.

Treci frumos prin viață. Adună momente pline de entuziasm, ca la răscruci de drumuri, balanța să încline mereu către drumul cel bun. Alege zi de zi să-ți faci un bine, bucurând pe cineva, oferind o vorbă caldă, blândă și mereu însoțită de zâmbet.

Pasul unu: Exersează zâmbetul

P.S. Restul vin de la sine.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *